Monthly Archives: mai 2012

Eseu: Este ceva… ce tu nu ştii despre mine…!

autor: Victor Bîrcă

Sunt multe lucruri ascunse într-o relaţie de tineri îndragostiţi. O problemă şi un secret foarte des întîlnit este virusul HIV şi SIDA, atît la fete cît şi la bărbaţi. Mulţi ascund acest secret din cauza că le e ruşine sau din de frica de a nu pierde persona iubită, prietenii şi părinţii.

Multor victime  ale acestui virus le este ruşine  si se retrag din societate. Astfel îmi pun întrebarea eu ce aş face dacă aş avea acest virus? Cum aş proceda? Cred ca ne este greu la fiecare dintre noi să răspundă…dar pînă la urmă trebuie să fim puternici şi să avem încredere în părinţi şi în persoanele care ne iubesc cu adevărat. Totodată consider că educarea societăţii pentru a prelua atitudini nediscriminatorii faţă de victimele virusului în cauză ar duce la buna convieţuire  între oameni, ar duce la mai puţine lacrimi şi mai multe zîmbete. Problema discriminării persoanelor purtătoare de virusul HIV este foarte întîlnită în societatea noastră  din Moldova.

Noi tinerii dorim să avem relaţii sexuale de la o vîrstă relativ mică, dar din cauza nepregătirii fizice dar mai ales morale, ne ciocnim cu o serie de probleme de sănătate, care ne poate marca întreaga noastră viaţă.

Îndemn tinerii nu doar din localitatea mea, ci întreaga ţară să adopte un comportament nediscriminatoriu faţă de  personele infectate cu HIV, să le susţină, să le ajute dacă au nevoie,  iar dacă iubim  să iubim cu grijă!

O zi din viaţa unei persoane purtătoare de HIV!

autor: Maria Levinte, satul Hansca

Dragă Jurnalule, azi am avut o zi grea! Am pierdut  încrederea în cei mai apropiaţi prieteni. Am crezut că sunt amici adevăraţi, de o viaţă, am crezut că mă vor încuraja, dar nu a fost nici pe deaproape aşa.

Cînd am primit rezultatele testelor privind virusul  HIV, am aflat că sînt infectată, iar viaţa mea a luat o altă întorsătură. Însă părerea şi atitudinea prietenilor m-a  durut mai mult, ca însăţi vestea primită, mă doare…

Azi dimineaţă cînd mergeam spre

şcoală mă gîndeam ca să-mi împărtăşesc durerea cu cei care îi credeam de suflet. Am crezut  că mă vor înţelege, dar  m-am înşelat amarnic. Cînd mi-am descărcat sufletul, parcă am simţit o uşurare, de unde aveam să ştiu ce se va întîmpla mai apoi?

Comportamentul prietenilor faţă de mine mi-a pus o piatră uriaşă pe sufletul meu mic.

În cîteva clipe vestea s-a răspîndit printre toţi elevii, pînă şi la directoarea şcolii, precum că sînt infectată cu HIV şi că îi voi molipsi pe toţi…

Nu voi lăsa însă ca acest infern să continuie, mă voi lupta cu toţi pînă la urmă, chiar şi cu moartea!